Rose Garden

Rose · Trimis: 12/11/2006 07:55 Titlul subiectului: Despre rugaciune

Azi un filmulet cu Parintele Cleopa:
http://www.sfaturiortodoxe.ro/filme-video/pr-cleopa-1994-rugaciunea-inimii.php

In curand si alte invataturi.
Doamne miluieste-ne!
_________________
Intodeauna e prea devreme sa spui ca e prea tarziu...

www.rose.myforum.ro

Clarisa · Trimis: 12/11/2006 10:39 Titlul subiectului:

Vreau sa stiu mai multe despre parintele Cleopa. Smile

_________________
Fac exact ce vreau!

Rose · Trimis: 12/11/2006 18:20 Titlul subiectului:

Deocamdata asculta si ce ne spune despre treptele rugaciunii.
http://www.ortodoxtv.com/filme-video/pr-cleopa-rugaciunea.php

Si un curand adica de maine vom avea un topic despre viata sfiintilor parinti si invataturile lor.M-as bucura sa ne fie tuturor de folos.Doamne ajuta!
_________________
Intodeauna e prea devreme sa spui ca e prea tarziu...

www.rose.myforum.ro

Greta · Trimis: 12/11/2006 21:39 Titlul subiectului:

Stii ce imi place la tine?Ca tu crezi cu adevarat.
_________________
I hate moondays!

Bellamy · Data inscrierii: 12/Dec/2006 Mesaje: 23 Localitate: Around

Arhimandritul Sofronie de la Essex

Rugaciunea – experienta vietii vesnice

Acolo, in Imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, trebuie sa locuiasca mintea noastra. Trebuie sa flamanzim si sa insetam pentru a intra in aceasta minunata imparatie. Atunci vom birui in noi insine pacatul refuzului iubirii Tatalui, iubire descoperita noua prin Fiul. (cf. In. 8, 24).

Adevarata contemplatie incepe in clipa in care devenim constienti de pacatul din noi. (...) Faptul de simti pacatul in noi insine e un act spiritual, cu neputinta fara har, fara apropierea de noi a Luminii Dumnezeiesti.

Pacatul nu este incalcarea standardelor etice ale societatilor umane sau ale vreunei prescriptii legale. Pacatul ne taie de Dumnezeul Iubirii, Care ni S-a aratat ca Lumina in Care nu este nici un intuneric (1In. 1, 5).

Faptul de a ne privi realitatea noastra jalnica este un dar ceresc, unul dintre cele mai mari cate exista.

Fara aceasta rapire preliminara a credintei, fara aceasta arzatoare iesire spre Dumnezeul iubitor care ne insufla continuu, nu vom putea evita caderea sub puternica presare a lumii contemporane care nu cunoaste rugaciunea.

Credinta datatoare-de-viata consta intr-o incredere deplina, lipsita de intrebari si indoieli in Hristos ca Dumnezeu.

In primejdia noastra actuala, cuvintele frumoase care nu ne angajeaza la nimic nu mai sunt suficiente. Cu toti avem nevoie astazi de o credinta ferma in biruinta vesnica a lui Hristos ca si noi sa devenim de nebiruit duhovniceste.

In aceste zile este esential sa fim in stare sa ne protejam pe noi insine de influenta celor cu care venim in contact. Altfel, riscam sa ne pierdem atat credinta, cat si rugaciunea. Lumea intreaga poate sa ne socoteasca nedemni de atentie, de incredere sau respect – nu va insemna nimic daca Domnul ne primeste.

Rugaciunea poate indeplini toate lucrurile. Chiar daca suntem lipsiti de daruri naturale, oricare dintre noi poate dobandi si dobandeste prin rugaciune daruri suprafiresti.

„Fericiti suntem noi, crestinii, caci Domnul a dorit atat de mult sa se uneasca cu noi, incat viata Sa a devenit a noastra”.

(Multi) ignora insa adevarata esenta a crestinismului. Crestinismul implica suferinta; dar prin suferinta patrundem in tainele fiintei. Suferinta face cu putinta intelegerea umanitatii si libertatii noastre.

Curajul (duhovnicesc) se naste dintr-o credinta statornica in Hristos-Dumnezeu.

Aruncarea noastra in necunoscut inseamna a avea incredere in Dumnezeu, parasirea nadejdii in mai-marii pamantului si hotararea de a pleca in cautarea unei vieti noi in care locul cel dintai sa-I fie dat lui Hristos.

Numai printr-o masura inca si mai coplesitoare a harului, aratata in iubirea de vrajmasi, devine mintea noastra inrudita cu Dumnezeu.

Rugaciunea e ca o mana puternica ce se tine cu tarie de haina lui Dumnezeu, in tot timpul si in tot locul: in zarva multimii, in clipele placute de odihna, in ragazurile de singuratate.

Este vital sa ne salasluim in rugaciune spre a contracara influenta distructiva si persistenta a lumii exterioare.

Avem doua alternative diametral opuse: fie sa-L respingem pe Dumnezeu – ceea ce este insasi esenta pacatului – fie sa ne facem fii ai lui Dumnezeu. Pentru ca suntem facuti dupa asemanarea lui Dumnezeu, dorim in chip firesc desavarsirea dumnezeiasca care este in Tatal nostru. Si atunci cand Ii urmam, nu ne supunem dictaturii unei puteri exterioare, ci ascultam pur si simplu imboldul nostru de a ne asemana desavarsirii Lui.

Daca Dumnezeu ar interveni atunci cand omul inclina spre rau, ar insemna sa-l lipseasca de posibilitatea auto-determinarii si sa-l distruga in acelasi timp. Dar Dumnezeu poate si mantuieste cu adevarat oameni si neamuri daca ele umbla pe calea pe care El le-o arata.

Batalia noastra este dusa in conditii extrem de inegale. Suntem legati de maini si de picioare. Nu indraznim sa lovim cu foc si sabie: singura noastra arma e iubirea, chiar si pentru vrajmasi.

Cel mai trecator reflex al inimii sau mintii noastre isi lasa urma asupra sumei totale a vietii noastre. Sa presupunem ca o singura data in decursul existentei mele am avut un impuls ticalos, de moment, spre crima. Pana cand nu voi alunga aceasta idee din inima mea printr-un act de cainta, ea va ramane in mine ca o pata intunecata, cu neputinta de ascuns. (v. Lc. 12, 2)
_________________
Totul sau nimic

Rose · Trimis: 17/12/2006 09:41 Titlul subiectului:

SFATURI ALE PARINTILOR DESPRE RUGACIUNE

"Lucrarea lui Iisus Hristos nu este doar de o zi sau doua, ci dureaza multa vreme, ani indelungati", observa dumnezeiescul Hrisostom (Sf. Ioan Gura de Aur). "Caci de multa lupta si vreme este trebuinta ca sa fie izgonit diavolul si pentru ca Hristos sa isi faca salas... Inchinati-va deci rugaciunii, si asteptati pe Domnul Dumnezeul nostru, pana ce se va milostivi de noi. Plangeti de dimineata pana seara si, de este cu putinta, intreaga noapte: 'Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma.' Si siliti-va nous-ul [cugetul] in aceasta lucrare pana la moarte".

Toti Parintii nostri dau sfaturi asemanatoare, fiecare in felul sau si cu propriile sale vorbe, in functie de experienta sa de lupta si izbanda asupra vrajmasului - care este literal pus pe fuga si slabit cu totul de rugaciunea neincetata a mintii.

"Fratilor, intotdeauna rasuflati Hristos", ne indeamna Sfantul Antonie cel Mare, Invatatorul Pustiei.

"Intotdeauna sa iti aduci aminte de Dumnezeu, si mintea ta va deveni rai", spune Sf. Nil cel Intelept.

Cu cat mai mult staruie cineva in rugaciune, cu atat mai mult inima i se curateste, sufletul i se lumineaza, dispozitia sa devine mai buna, si imparatia lui Dumnezeu isi raspandeste bucuria si prezenta inlauntrul omului, care este chipul lui Dumnezeu si pentru care Dumnezeu-omul Iisus a acoperit toate savarsirile raiului si iadului cu virtutile Sale, Patimile Sale si Invierea Sa.

Cel care isi vestejeste simtul prin asceza, care isi retine simtirile de la toate bucuriile lumii, si care rezista cu tarie pana la capat impotriva influentelor stapanitorului acestei lumi, va primi aici in aceasta viata o pregustare a lucrurilor bune ale imparatiei raiului: linistirea gandurilor, pacea inimii, revarsare dulce de lacrimi, incantarea sufletului, cunostiinta tainelor, belsugul dragostei, theoria [vederea] lui Dumnezeu, desavarsirea "pe cat este cu putinta pentru firea omeneasca". Acestea toate se obtin printr-o lupta sistematica, continua, insistenta, incapatanata pentru rugaciunea mintii. Dar pentru ca aceasta neintrerupta cugetare a mintii sa fie auzita de Dumnezeu, cel ce se roaga trebuie sa implineasca si fagaduintele monahale (si crestine, in general) ale vietii duhovnicesti, care ajuta in schimb rugaciunea.

Cat pentru un monah incepator, este ceruta ascultarea deplina fata de Staretul sau, care este modelul vazut al vietii Mantuitorului Hristos. Cat pentru toti crestinii, este necesar sa isi randuiasca vietile dupa sfatul parintilor lor duhovnicesti si sa se supuna canoanelor celei Uneia, Sfinte, Ortodoxe Biserici, astfel incat fiecare individ sa nu rataceasca pe drumul sau propriu de dorinte si inchipuiri, asa dupa cum Sfintele Scripturi ne invata sa fim atenti.

Viziunea extraordinar de simpla si deplina a avvei Mios este citata in Pateric: "Ascultarea in schimbul ascultarii: oricine Il asculta pe Dumnezeu, si Dumnezeu il asculta pe dansul". Si avva Isaia explica aceasta si mai pe larg: "E cu neputinta ca Domnul sa nu asculte pe cineva, daca acela I se supune; caci El nu este departat de om, ci este vointa noastra cea care nu Il lasa sa ne auda rugaciunea."

Daca te rogi si nu esti ascultat, asigura-te ca nu cumva esti neascultator. Daca te rogi in noapte si nu esti grijuliu cu felul tau de a trai in momentul zilei, e ca si cum ai zidi si ai darama in acelasi timp. Daca esti nepasator in lucrurile marunte, cu siguranta vei ceda si vei cadea in lucrurile mari. Pazeste-te.

Dumnezeu nu trimite harul Sau neincetat intr-o inima care nu isi ridica un zid impotriva dorintelor ei, sau intr-o minte ce nu arata vreun semn de retinere de la o ratacire fara tinta. La inceput Dumnezeu ne da harul Sau pentru a ne ajuta, a ne inalta, a indulci simtirile sufletului nostru, a ne atrage. Dar daca nu lucram impreuna cu el, harul nu va avea vreun urmare si se va retrage. Pofta vine mancand, si rugaciunea rugandu-ne.

Esti la diakonema [ascultarea] ta, la munca ta? Adu-ti aminte ce isi spuneau Sfintii parinti in vreme ce lucrau: "Trup, lucreaza ca sa poti fi hranit; suflete, pazeste-te ca sa poti fi mantuit". Mintea ta rataceste? Spune rugaciunea in soapta si nu vorbi fara scop, caci ii vei rani si pe altii, impreuna cu tine, prin vorbire nefolositoare.

Avva Filimon zice, "Multi din Sfintii Parinti au putut vedea Ingerii urmarindu-i, de aceasta s-au inconjurat ei cu tacere si nu vorbeau cu nimeni."

In loc sa iti irosesti timpul, spune-ti rugaciunea. Si cu cat acea neascultare si indiferenta vine peste tine, cu atat mai mult trebuie sa te temi de amenintarea, pe care Domnul a adresat-o slugii rele si lenese (Matei 25:26). Daca lasi zilele si noptile sa treaca, intr-o nepasare crescanda, in curand vei sfarsi extrem de nepasator. Va fi poate de lauda nepasarea ta, cand ceilalti vor primi cununi pentru nevointele lor?

Fratilor, lucrati putin in rugaciune si trezvie, si veti vedea bucuria inaltandu-se in inima voastra si luminand pe cerul mintii voastre: nu acea bucurie ce dispare inainte de a o gusta, ci bucuria ce este dulce, ca si dulceata ingerilor, si lumina fara apus a celeilalte lumi, pe care Hristos, Lumina Lumii, Ce vine prin rugaciune, o va pogori asupra voastra inainte sa parasiti aceasta lume. Nu aceasta s-a intamplat cu Parintii nostri, si nu ni s-ar putea intampla si noua, daca lipsa de credinta si nepasarea noastra nu ar impiedica-o?

Staretul meu [Gheron Iosif Isihastul, n.t] mai obisnuia sa zica: "Nevoieste-te un pic ca sa il ai pe Dumnezeu ca datornic, si in timp El iti va trimite cu mult mai mult decat ceea ce ai muncit sau ai asteptat tu."

Dar nu uita vorbele Sf. Isaac Sirul: "Mai intai diavolul lupta impotriva rugaciunii neincetate a inimii, si apoi convinge calugarul sa nesocoteasca si ceasurile randuite de rugaciune si canonul sau de rugaciune, care se face cu metanii si inchinaciuni."

Astfel ca nu asculta la soaptele nepasarii, si de vrei ca Dumnezeu sa acopere greselile tale, acopera-le si tu pe ale fratelui tau si stai cu el in timpul ispitelor si durerii sale.

Sa nu-i dai replici si sa nu ascunzi ganduri de parintele tau duhovnicesc, caci vei lucra toata viata ta degeaba, si rugaciunea ta va ramane neroditoare.

Daca nu esti curatit prin marturisire cinstita, cum te vei apropia sa primesti preacuratele si de viata-datatoarele Taine ale lui Hristos? Nu ai auzit ca ele aduc viata celor ce se impartasesc vrednic, si moarte celor ce le primesc nevrednic?

Nu spune: "Eu sunt doar ca ceilalti", caci aceasta este desertaciune, si Judecatorul nu poate fi inselat.

Fiecare gand care aduce deznadejde si intristare prea multa e de la diavolul, si trebuie sa il indepartezi imediat, caci va taia rugaciunea. Fiecare gand ce asigură suparare stapanita in suflet, amestecata cu plăcere si lacrimi, e de la Dumnezeu. Harul Domnului nu aduce niciodata pe cineva la deznadejde, ci il indreapta spre pocainta.
_________________
Intodeauna e prea devreme sa spui ca e prea tarziu...

www.rose.myforum.ro

drops · Trimis: 17/12/2006 19:41 Titlul subiectului:

Fara rugaciune omul nu traieste, ci moare neîncetat

“Obisnuiti-va sa nu faceti nimic fara rugaciune. Chiar si atunci îndată ce esti ocupat cu munca ta obisnuita, cândva de toate cere-i binecuvântare Imparatesei Cerului. Spune înaintea Ei rugaciunea lui Iisus. Iar în momentul slujbelor, sa simti cu toata inima prezenta Domnului. El le vede pe toate, chiar si gândurile si sentimentele tale. Straduiti-va ca fiecare miscare pe care o faceti, fiecare mângâiere de un oarecare lucru sa o uniti cu rugaciunea. Rugaciunea naste smerenie, iar fara smerenie nu exista mântuire. Sfârsind munca, înaltati multumire lui Dumnezeu si împaratesei Cerului.
Copiii mei, chiar si atunci când urcati treptele sau le coborâti, la fiecare treapta spuneti (în gând) câte un cuvânt al rugaciunii neîncetate. Nu va binecuvântez sa umblati altfel pe trepte.
Nu spuneti rugaciunea rapid - acest fapt e folositor si pentru trup-si pentru suflet.
Fiecare cuvânt sfânt este o putere creatoare. Fiecare cuvânt al rugaciunii ne apropie de Dumnezeu.

Chiar si atunci când trebuie sa spunem ceva lumesc, trebuie sa tinem rugaciunea în inima. Iar cel care nu s-a obisnuit înca sa se roage în timpul discutiei, acela macar sa-si aminteasca ca vorbeste în prezenta lui Dumnezeu. Tot ceea ce va grai si va simti el este descoperit înaintea Parintelei nostru Ceresc.

Niciodata nu trebuie sa uitam despre atotprezenta lui Dumnezeu. E pacat sa uitam.
Pentru plantarea în inima a rugaciunii neîncetate, e obligatoriu ca rugatorul sa nu vorbeasca nimic de prisos, si de asemeni sa nu viseze (fantezii), sa nu-si faca griji pe negândite, sa nu faca nimic din cele pe care le vrea, ci sa se straduiasca a împlini voia Domnului în toate.

De aceea, copiii mei, discutati cu Dumnezeu mai mult în rugaciunile savârsite în chilie. O astfel de rugaciune purifica inima, întareste mintea, ne da putere sa urmam voia lui Dumnezeu.
Iata ca v-ati adresat lui Dumnezeu întrebuințând cuvintele binecuvântate ale sfintilor, însa, oare aici se termina totul? Nu. Dupa ce ati citit, ati spus rugaciunile, trebuie sa asteptam câteva minute în liniste, în tacerea gândurilor si în linistea simturilor sa asteptam cu inima noastra un raspuns, o îndrumare s.a.m.d.
Aceste câteva minute va vor învata destul de multe: la început trei, apoi cinci, iar apoi… o sa vedeti voi însiva, fiecaruia dupa trebuinta. Va rog si va binecuvântez sa va folositi de acest sfat. Va va întari în rugaciunea neîncetata si în renuntarea la voia proprie, si va va scoate din somn setea de a dobândi în inima pe Duhul cel Preasfânt.
Rugaciunea este începutul vietii vesnice, este usa prin care intram în împaratia Cerurilor, este drumul care ne duce si ne uneste cu Dumnezeu. Fara rugaciune omul nu traieste, ci moare neîncetat, cu toate ca nu constientizeaza aceasta.”

Din
STARETUL ZAHARIA DE LA LAVRA SFINTEI TREIMI - NEVOINTELE SI MINUNILE
EDITURA PLATYTERA
2005
_________________
" Nu conteaza cat timp traiesti important este sa
traiesti o clipa pentru care merita sa mori " Geothe

Stefan · Crin Data inscrierii: 13/Noi/2006 Mesaje: 1350

RUGACIUNEA INIMII
Parintele schimonah Agapie de la Valaam

Zice-se in Evanghelii: "Daca vrea cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie" (Matei 16:24). Cand ne rugam, mai intai trebuie sa renuntam la vointa noastra si la ideile noastre, apoi sa ne luam crucea, care este munca trupului si a sufletului, de neocolit intr-o astfel de cautare. Lasandu-ne cu totul in grija neadormita a Domnului, trebuie sa induram, cu umilinta si cu smerenie, sudoarea si munca, de dragul rasplatei celei adevarate pe care Dumnezeu o va da celui ravnitor cand va veni timpul potrivit. Atunci, Dumnezeu, daruindu-ne mila Sa, va opri ratacirile mintii noastre si o va aseza - laolalta cu amintirea Sa - neclintit in inima. Cand aceasta asezare a mintii in inima a transformat ceva firesc si statornic, s-a petrecut ceea ce Parintii numesc "unirea mintii si inimii". In aceasta stare, mintea nu isi mai doreste sa stea in afara inimii. Dimpotriva, daca imprejurari din afara sau unele discutii destul de lungi tin mintea departe de atentia ei catre inima, ea cunoaste o dorire de neimpotrivit de a se intoarce in launtru, o nevoie si o sete duhovniceasca: singura ei dorinta este sa lucreze inca o data cu mai multa ravna spre zidirea casei ei launtrice.

Cand aceasta oranduiala launtrica s-a stabilit, totul din om trece din capul lui la inima. Atunci un fel de lumina launtrica lumineaza tot ce este intr-insul, si tot ce face, zice sau gandeste, este facut cu toata constienta si atentia. Este capabil sa deosebeasca clar natura gandurilor, intentiilor si dorintelor ce vin la el; de buna voie isi supune mintea, inima si voia catre Hristos, indeplinind degraba fiecare porunca a lui Dumnezeu si a Parintilor. De se va indeparta de la ele in indiferent ce fel, isi va ispasi vina cu inima cazuta intru pocainta si parere de rau, inchinandu-se cu smerenie in fata lui Dumnezeu, plin de tristete adevarata, implorand si asteptand cu incredere ajutor de sus intru slabiciunea sa. Si Dumnezeu, vazand aceasta smerenie, nu il va lipsi pe rugator de mila Sa.

Rugaciunea mintii in inima vine rapid la unii oameni, in timp ce pentru altii procesul este indelungat. Astfel, din trei oameni pe care ii cunosc, la unul a venit numaidecât ce i s-a spus despre ea; la altul a venit dupa vremea a sase luni; la un al treilea, dupa zece luni, in timp ce in cazul unui mare staret a venit numai dupa doi ani. De ce se petrece asa, singur Dumnezeu stie.

Sa mai stii ca inainte ca patimile sa fie curatite, rugaciunea este de un fel, iar dupa ce inima a fost curatita de patimi, e de un alt fel. Primul fel ajuta la curatirea inimii de patimi, in timp ce al doilea este un semn duhovnicesc al fericirii viitoare. Aceasta este ceea ce trebuie sa faci: cand poti simti ca mintea chiar iti intra in inima, da tărie deplina unei asemenea rugaciuni, alungand tot ce o impiedica; si atat timp cat continua lucratoare in tine, nu face altceva. Dar cand nu te simti asa de purtat, savarseste rugaciunea gurii, cu metanii, straduindu-te in toate felurile posibile sa iti tii atentia in inima, inaintea fetei Domnului. Acest fel de rugaciune iti va ajuta si inima sa dobandeasca caldura.

Privegheaza si fii treaz, mai ales in timpul rugaciunii mintii si inimii. Nimeni nu e mai placut lui Dumnezeu, decat cel ce practica cu dreptate rugaciunea mintii si a inimii. Cand cele inconjuratoare fac rugaciunea dificila, sau cand nu ai timp sa te rogi, in astfel de momente, cu orice te-ai ocupa, incearca sa pastrezi duhul rugaciunii in tine prin absolut orice mijloace, aducandu-ti aminte de Dumnezeu si straduindu-te in orice fel sa Il vezi in fata ta cu ochii mintii, cu frica si cu dragoste. Simtind prezenta Sa in fata ta, abandoneaza-te atotputerniciei Sale, atot-vazatoare si atot-stiitoare, intr-o supunere credincioasa, infatisandu-ti toate lucrarile in fata Sa, astfel incat in fiecare lucrare, vorba sau cuget, sa iti reamintesti de Dumnezeu si de voia Sa cea sfanta. Acesta, pe scurt, este duhul rugaciunii. Oricine are dragoste de rugaciune trebuie, fara cadere, sa aiba acest duh, si, pe cat se poate, trebuie sa-si supuna intelegerea sa intelegerii lui Dumnezeu, prin atentia neintrerupta asupra inimii, ascultand cu smerenie si respect poruncile lui Dumnezeu. In acelasi fel, trebuie sa isi supuna dorintele sale voii lui Dumnezeu, si sa se predea pe deplin planurilor proniei lui Dumnezeu.

In toate felurile cu putinta, trebuie sa ne impotrivim duhului voiei proprii si imboldului de a ne scutura de toate constrangerile. E un duh ce ne sopteste: Aceasta e peste forța mea, caci nu am timp, e inca prea devreme pentru mine sa intreprind aceasta, ar necesită sa mai astept, indatoririle mele monahicesti ma impiedica - si o multime de alte scuze de acelasi fel. Cel ce asculta de acest duh nu va dobandi nicicand obisnuinta rugaciunii. Strans legat de acest duh este cel al indreptatirii de sine: atunci cand am fost purtati in savarsirea raului de catre duhul voirii dupa placul nostru, si suntem preveniti de constiinta, acest al doilea duh vine si lucreaza asupra noastra. Intr-un astfel de caz, duhul indreptatirii de sine foloseste tot soiul de viclesuguri, pentru a ne insela constiinta si a ne infatisa greseala ca fiind dreapta. Fie ca Dumnezeu sa te ocroteasca de aceste duhuri rele.

Din „Arta rugaciunii – o antologie ortodoxa”, de egumenul Hariton al Valaam-ului
_________________
Nu spera si nu ai teama.

liveasahb · Data inscrierii: 28/Dec/2006 Mesaje: 39

Rugaciunea este Viata crestinului. Fara Rugaciune nu exista crestinism.
Rugaciunea ne da viata de care avem nevoie.
Cel care nu se roaga nu stie ce pierde; ce-ar fi sa ne rugam pentru toti acei care nu se roaga?
Dumnezeu sa ii lumineze cumva si sa ii ajute sa se poata ruga cu adevarat, curat, sincer!

Rugaciunea Domneasca : "TATAL NOSTRU" reprezinta cuvintele spuse de Insusi Mantuitorul nostru Iisus Hristos Sfintilor Apostoli atunci cand acestia L-au intrebat cum ar necesită sa se roage; Rugaciunea inimii este Rugaciunea pe care ar trebui sa o spunem neincetat cu mintea, la scoala, acasa, pe strada, in autobuz, cand suntem in vizita, oriunde...ea poate ajunge Rugaciunea inimii!
_________________
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Clarisa · Trimis: 29/12/2006 21:38 Titlul subiectului:

Rugaciunea Inimii

"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai mila de mine, pacatosul."

Aceasta rugaciune, cunoscuta în Ortodoxie ca rugaciunea inimii sau rugaciunea lui Iisus este unul din cele mai importante mijloacele de a ne curati inimile si de a ne apropia de Dumnezeu. Ea cuprinde în sine o întreaga teologie si ne aseaza într-o relatie corecta cu Dumnezeu. îndată ce spunem …

"Doamne…" înseamna ca-L recunoastem pe Isus Hristos ca Împarat al universului si Stapân al nostru.

"Iisuse… " înseamna ca recunoastem ca Dumnezeu Întrupat, ca Unul care a luat natura noastra omeneasca pentru a ne da o natura Dumnezeiasca.

"Hristoase…" înseamna ca-L recunoastem ca Mântuitor, ca Unsul, Mesia care a venit în lume ca sa ne scape din dispoziția de pacat si dusmanie cu Dumnezeu.

"Fiul lui Dumnezeu…" înseamna ca recunoastem Dumnezeirea Lui si relatia Lui cu Dumnezeu Tatal.

"ai mila de mine…" înseamna ca ne apropiem de El cu umilinta, apelând nu la drepturile noastre ci la îndurarea lui. Ne apropiem de El cu teama, dar si cu speranta, pentru ca El este un Dumnezeu îndurator si iubitor de oameni.

"pacatosul…" este recunoastere starii noastre de pacat, este atitudinea de pocainta si umilinta, recunoasterea ca nu ne apropiem de El prin meritele noastre, ci ca avem disperata trebuință de ajutor.

Sfintii ne recomanda sa avem întotdeauna aceasta rugaciune în strafundul inimii noastre, si sa o aducem adesea la suprafata prin rostirea ei cât mai frecventa. Dar în acelasi timp, cuvintele ei nu trebuie rostite în mod mecanic, ci cu o participare a întregii noastre fiinte. Astfel rugaciunea nu mai este "o activitate" exterioara, ci noi însine devenim rugaciune. Sf. Teofan Zavorâtul ne spune ca în adevarata rugaciune mintea se coboara în inima, în loc sa hoinareasca aiurea.

Pentru a ne feri de greseala de a crede ca aceasta rugaciune ar fi o formula magica, sfintii ne învata ca putem folosi diferite variante ale acestei rugaciuni, cât si alte rugaciuni asemanatoare care ne ajuta sa ne curatim si sa ne apropiem de Dumnezeu. Putem spune "Doamne Iisuse ai mila de mine", sau "Ai mila de mine, pacatosul." Forța nu este în cuvintele noastre ci în Numele Lui. Concentrarea nu trebuie sa fie la corectitudinea cuvintelor, ci la starea inimii noastre înaintea Lui. Daca inima nu participa, actul fizic al rugaciunii este cu totul inutil.

Sf. Ignatiu din Antiohia

Când l-au luat ca sa fie sfâsiat de fiare salbatice si el avea neîncetat pe buze numele lui Iisus, pagânii l-au întrebat de ce rosteste într-una acest nume. Sfântul a raspuns ca are numele lui Iisus Hristos scris în inima si ca marturiseste cu gura ceea ce este întotdeauna în inima lui.

Sf. Grigore Sinaitul

Darul pe care l-am primit de la Iisus Hristos în sfântul botez nu este nimicit, ci doar ascuns ca o comoara în pamânt. Bunul simt si recunostinta ne cer sa dezgropam cu grija aceasta comoara si sa o aducem la lumina. Aceasta se poate face în doua feluri. Darul botezului este mai întâi aratat prin împlinirea întocmai a poruncilor; cu cât le urmam mai mult, cu atât darul straluceste peste noi cu mai multa splendoare. În al doilea rând, vine la lumina si este aratat prin neîntrerupta invocare a lui Iisus Hristos, sau prin continua aducere aminte a lui Dumnezeu, ceea ce este acelasi lucru. întâia metoda este puternica, dar a doua si mai mult, pâna acolo încât chiar împlinirea poruncilor este întarita prin rugaciune.

Printesa Ileana a României

Rugaciunea a fost întotdeauna de o importanta reala pentru mine si nu am parasit niciodata obiceiul compus în copilarie a rugaciunilor de dimineata si seara; dar în practicarea rugaciunii lui Iisus sunt doar o începatoare. As dori, totusi, sa vorbesc despre ea pentru ca, chiar daca am atins doar marginea vesmântului ceresc, bucuria pe care am primit-o a fost atât de mare încât doresc sa o împartasesc cu altii.

Filoteus Sinaitul

Aducându-ti aminte de Iisus Hristos, aduna-ti mintea cere rataceste prin strainatati.

Henri Nouwen

Rugaciunea continua în mine chiar si atunci când vorbesc cu altii sau fac o munca manuala. Rugaciunea a transformat prezenta activa a Duhului Sfânt care ma pazeste prin viata. Vedem astfel cum prin rugaciunea lui Iisus în inima, întreaga zi devine o rugaciune neîncetata.

Sf. Teofan Zavorâtul

Fa-ti obiceiul de a rosti aceste cuvinte având mintea în inima, "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai mila de mine." Si aceasta rugaciune, dupa ce ai învatat sa o folosesti cum trebuie, sau mai bine zis când se întipareste în inima ta, te va duce la scopul pe care-l doresti: Îti va uni mintea cu inima, îti va linisti framântarea gândurilor si îti va da tăria de a stapâni miscarile sufletului tau.

Gabriela Winckler

În Rasaritul crestin, rugaciunea lui Iisus este rugaciunea celui care asemenea fiului risipitor, se întoarce acasa.

Episcopul Iustin

Fiecare crestin trebuie sa fie unit cu Domnul în inima, si calea cea mai buna catre aceasta unire este tocmai rugaciunea lui Iisus.

Sf. Hesychius

Dupa ce ne-am curatat si unit mintile prin rugaciunea lui Iisus, gândurile noastre înoata ca niste delfini într-o mare linistita.

Sf. Grigore de Nissa

Numele lui Dumnezeu nu îl cunoastem, ci ne miram premergător lui.

Din "Pelerinul Rus"

Când m-am rugat în inima, totul mi-a parut încântator si frumos. Copacii, iarba, pasarile, aerul si lumina pareau a-mi spune ca exista de dragul omului, ca marturisesc dragostea lui Dumnezeu pentru om, ca toate se roaga si-I cânta Lui lauda.

Din "Pelerinul Rus"

Am început din nou sa umblu prin lume. Dar de acum nu mai mergem singur, plin de griji. Chemarea Numelui lui Iisus îmi dadea plăcere pe cale. Toti erau buni cu mine. Daca cineva ma loveste, nu am decât sa spun, "Ce dulce este rugaciunea lui Iisus!" si durerea si mânia dispar si le uit în întregime.

Arhimandritul Hierotheos Vlachos

Sf. Pavel scrie, "… nimeni nu poate spune, Iisus este Domn, decât prin Duhul Sfânt" (1 Cor. 12:3). Când cineva se roaga rugaciunea lui Iisus, Duhul Sfânt se coboara peste el ca norul peste muntele Tabor.

Avva Filimon

Striga catre El cu pasiune: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai mila de mine pacatosul." Fa-o neîncetat, în biserica si acasa, în calatorie, la lucru, la masa si în pat: cu alte cuvinte, de când deschizi ochii pâna când îi închizi. Este ca si cum ai tine un obiect în soare, caci te tii pe tine însuti înaintea fetei Domnului, care este soarele lumii spirituale.
_________________
Fac exact ce vreau!