Rose Garden Intotdeauna e prea devreme sa spui ca e prea tarziu..    FAQ   Cautare   Membri   Grupuri   Inregistrare   Profil   Mesaje private   Autentificare  PICTORI CELEBRI!          Pagina de start a forumului Rose Garden -> Fotografie,Pictura,Grafica,Sculptura Subiectul anterior :: Subiectul urmator   Autor Mesaj Doina Ghiocel Data inscrierii: 14/Dec/2006 Mesaje: 451 Localitate: Bucuresti Trimis: 12/01/2007 10:16    Titlul subiectului: PICTORI CELEBRI! NICOLAE GRIGORESCU Nicolae Grigorescu este considerat primul dintre fondatorii picturii române moderne, simbol al spiritualitãþii româneºti. Autor de icoane inca de la o varsta nespus de frageda, realizator al picturii murale de la manastirile Agapia si Zamfira si zugrav neintrecut al satului traditional.Cel mai mare liric al picturii romanesti este recunoscut pentru lumea satului pe care o reflecta in arta sa, pentru peisajele de o frumusete calma, dar si pentru portretele psihologice pe care le creaza.. * Nicolae Grigorescu se naºte în satul Pitaru (judeþul Dâmboviþa), pe 15 mai 1838 fiind al ºaselea copil al lui Ion ºi al Ruxandei Grigorescu. * În 1843, îndată ce îi moare tatãl, familia se mutã la Bucureºti, în mahalaua Cãrãmidarilor. * Dupã o timpurie ucenicie (1848-1850), în atelierul pictorului ceh Anton Chladek, executã icoane pentru bisericile din Bãicoi ºi mãnãstirea Cãldãruºani. * În 1856 realizeazã compoziþia istoricã Mihai scãpând stindardul, pe care o prezintã domnitorului Barbu ªtirbei, împreunã cu o petiþie prin care solicitã ajutor financiar pentru studii. * În anii 1856-1857 picteazã biserica nouã a mãnãstirii Zamfira (judeþul Prahova), apoi, pânã în anul 1861, biserica mãnãstirii Agapia. * La intervenþia lui Mihail Kogãlniceanu, care îi apreciazã calitatea picturii, primeºte o bursã pentru a studia la Paris. * În toamna anului 1861, tânãrul Grigorescu pleacã la Paris unde intrã la ªcoala de Belle-Arte, frecventând atelierul lui Sebastien Cornu, unde este coleg cu Renoir. * Conºtient de propriile-i lacune în formaþia artisticã, va studia în debutantul rând desenul ºi compoziþia. * Pãrãseºte însã curând acest atelier ºi, atras de concepþiile artistice ale ªcolii de la Barbizon, se stabileºte în aceastã localitate, desãvârºindu-ºi educaþia pictoralã prin asimilarea experienþei unor artiºti ca Millet, Corot, Gustave Courbet ºi Théodore Rousseau. *Influenþat de acest mediu artistic, Grigorescu este preocupat de însuºirea unor modalitãþi artistice novatoare de expresie în atmosfera cultului pentru pictura "en plein-air", ce pregãteºte apropiata afirmare a impresioniºtilor. * În cadrul "Expoziþiei Universale" de la Paris (1867), participã cu ºapte lucrãri, expune la Salonul parizian din 1868 tabloul Tânãrã þigancã, revine de câteva ori în þarã ºi, începând din 1870, participã la Expoziþiile artiºtilor în viaþã ºi la cele organizate de "Societatea Amicilor Bellelor-Arte". * În anii 1873-1874 face cãlãtorii de studii în Italia (Roma, Napoli, Pompei), Grecia ºi la Viena * În 1877 este convocat sã însoþeascã armata românã în calitate de "pictor de front", realizând la faþa locului în luptele de la Griviþa ºi Rahova desene ºi schiþe, ce vor sta la baza unor compoziþii. * Din 1879 pânã în 1890, lucreazã îndeosebi în Franþa, fie în Bretagne la Vitré, fie în atelierul sãu din Paris. * Revenit în þarã, deschide mai multe expoziþii personale la Ateneul Român între anii 1891 ºi 1904. * Din 1890 se stabileºte la Câmpina ºi se dedicã preponderent subiectelor rustice, într-o nesfârºitã variaþie a motivului, picteazã potrete de þãrãnci, care cu boi pe drumuri prãfuite de þarã ºi multiple peisaje cu specific românesc. * În 1899 este numit penis de onoare al Academiei Române. * Nicolae Grigorescu se stinge din viaþã la 21 iulie 1907 la Câmpina. În atelier, pe ºavalet, se afla ultima sa lucrare, neterminatã, Întoarcerea de la bâlci. * Pictorul Nicolae Grigorescu a trait in aceasta casa ultimii ani de viata: 1904 - 1907, aici fiind si ultimul sau atelier. El s-a retras aici spre sfarsitul vietii, impreuna cu toata familia - sotia sa Maria Danciu si fiul, Gheorghe. * A ales acest oras pentru aerul sau patriarhal si mai ales pentru imprejurimile de o inegalabila frumusete: malurile Prahovei imprejmuite de dealuri acoperite de o vegetatie specifica, albastrul fara sfarsit al cerului, elemente ce le intalnim adesea in operele sale din aceasta perioada APRECIERI "Viaþa lui Grigorescu o povestesc operele lui. O viaþã simplã, tãcutã, ordonatã, puternicã, închinatã toatã artei lui. În afarã de artã nimic nu exista pentru el. Acolo ºi-a pus adânca lui iubire de naturã, de podoabele ºi de tainele ei, minunate pretutindeni, dar mai ales în þara ºi în fãptura neamului lui, acolo iubirea de bine, de adevãr ºi de frumos..." Alexandru Vlahuta "Nicolae Grigorescu este român cu tot sufletul ºi în toatã opera sa... Prietenia cu artiºti francezi nu a reuºit sã-l smulgã meditaþiei româneºti, amintirii doinelor, imaginii întinsei câmpii dunãrene, argintate de pulbere, acestei dulci þãri de coline, cu vii ºi cãsuþe acoperite cu ºindrilã. ...El rãmâne poet, iar arta sa este un cântec de pasãre. El este român prin sentiment, prin lirismul fin, prin simpatia pe care o pune în picturã, în alegerea motivelor de-o melancolicã întindere sau de-o intimitate visãtoare, prin ceea ce are tandru ºi spiritual în maniera sa." Henri Focillon "Grigorescu picta cu plãcere vãditã, surâzãtor, comunicativ, cum îi era chemarea. A pictat într-un stil al epocii lui, în apostrofe miºcãtoare, monotone ca ºi în ritmul doinei, graþia spiritului spiritului ºi fanteziei. Opera lui þine un loc nemãrginit în admiraþia publicului, pentru cã nici un alt artist, de la dânsul, nu a reprezentat mai bine sufletul poporului nostru." Camil Ressu Se mai pot consulta: ( http://www.odminc.com/dragos/home.htm http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Grigorescu... ) _________________ Fericirea este singurul lucru pe care-l poti oferi fara sa-l ai! Sus Stefan Crin Data inscrierii: 13/Noi/2006 Mesaje: 1350 Trimis: 12/01/2007 10:46    Titlul subiectului: ªtefan Luchian [URL=http://imageshack.us][/URL] ªtefan Luchian - (n. 1 februarie 1868, ªtefãneºti - d. 28 iunie 1916, Bucureºti), pictor român, denumit poetul plastic al florilor. ªtefan Luchian s-a nãscut la 1 februarie 1868, la ªtefãneºti, un sat din nordul Moldovei, ca fiu al maiorului Dumitru Luchian ºi al Elenei Chiriacescu. Vocaþia viitorului pictor se declarã încã din copilãrie, el rezistã cu încãpãþânare eforturilor mamei sale de a-l înscrie la ºcoala militarã. În 1873 familia se mutã la Bucureºti. ªtefan Luchian se înscrie în 1885 la clasa de picturã a ªcolii de Belle Arte, pe care o absolvã în 1889, obþinând medalia de bronz pentru un Cap de expresie ºi un Studiu dupã naturã. Maestru nedisputat i-a fost, în aceastã perioadã de formare, Nicolae Grigorescu, la care Luchian gãsi încurajarea, fãrã sã-i împiedice libera dezvoltare a personalitãþii. În toamna anului 1889 pleacã la München, unde studiazã douã semestre la Academia de arte frumoase ºi executã copii dupã operele lui Correggio ºi Rembrandt, aflate la Muzeul de artã. Revine în þarã în 1890 ºi participã la prima expoziþie a societãþii de artã Cercul artistic. Pleacã în anul urmãtor la Paris, unde studiazã la Academia Julian ºi cunoaºte, în muzee ºi expoziþii, viaþa artisticã parizianã, aflatã în acea perioadã în plinã efervescenþã impresionistã. Tabloul Ultima cursã de toamnã aratã influenþa evidentã a lui Manet ºi Degas, dar ºi ecoul unor predilecþii mondene, pe care Luchian va continua sã le aibã pentru o vreme ºi la Bucureºti. Revenit la Bucureºti, va fi în 1896 principalul iniþiator al "Expoziþiei artiºtilor independenþi", care se va deschide chiar în faþa Salonului Oficial. Se înscrie la concursul pentru ocuparea catedrei de picturã a ªcolii de Belle-Arte din Iaºi, de la care se retrage însã, protestând contra maºinaþiunilor de culise. În 1900 participã cu douã pasteluri la "Expoziþia Universalã" de la Paris. În acelaºi an apar primele manifestãri ale unei afecþiuni ale mãduvei spinãrii, maladie cunoscutã sub numele de Sclerozã Multiplã, care, dupã ameliorãri trecãtoare alternând cu noi agravãri, îl lasã infirm pentru tot restul vieþii. Soarta îi este potrivnicã, boala ºi sãrãcia materialã mergând mânã în mânã. Continuã totuºi sã lucreze cu frenezie ºi pânã în anul 1915 expune neîntrerupt la diverse expoziþii. Prezenþã eminentã în viaþa artisticã a timpului, Luchian nu cunoaºte pentru multã vreme succesul. Astfel, la expoziþia sa din 1905, singurul cumpãrãtor al unui tablou a fost pictorul Grigorescu. Un grup restrâns de admiratori ºi prieteni îl aclamã, condiþia sa materialã continuã însã sã fie dintre cele mai precare. Din 1909 pânã la sfârºitul vieþii va fi þintuit în fotoliu. Fixase însã în memorie "splendorile scânteietoare" ale peisajului românesc, pe care îl va reda într-o serie întreagã de opere, adevãrate miracole de simplitate ºi de fineþe, de sintezã cromaticã ºi arhitecturalã a formelor, de colorit strãlucit ºi grațios totodatã. Tehnicii uleiului Luchian îi alãturã, pentru peisaj ºi pentru multe dintre naturile moarte cu flori, pastelul, cu care ajunge la o mãiestrie neegalatã. Fluiditatea contururilor, delicateþea catifelatã a petalelor, le-a evocat cel mai bine prin intermediul pastelului. Luchian începuse sã picteze flori mai dinainte, dar abia din 1908 el îºi concentreazã în aceastã direcþie toatã vitalitatea creatoare, toatã pasiunea pentru naturã, toatã dragostea pentru viaþã ºi pentru frumos. Iatã de ce "florile" lui Luchian au acea tărie aproximativ dramaticã a sentimentului, acea luminã interioarã, acea simplitate gravã care fac din numeroase dintre ele - este de ajuns sã menþionãm Anemonele - adevãrate capodopere. Luchian a murit la 28 iunie 1916. Cãtre sfârºitul vieþii nu mai putea þine penelul cu degetele paralizate. Punea pe cineva sã i-l lege de încheietura mâinii. Astfel sfârºea, în flacãra unei inepuizabile pasiuni pentru arta sa, viaþa unui pictor. Întocmai ca toþi marii artiºti ai lumii, Luchian este un pictor profund naþional, înzestrat cu o întinsã ºtiinþã a tuturor înfãþiºãrilor þãrii, a oamenilor ei. Vibraþia lui în faþa realitaþilor locale este adâncã ºi rãscolitoare ºi focul simþirii trezeºte pe a noastrã, pentru a ne face sã pricepem mai bine mulțimea în care am trãit. TUDOR VIANU Luchian avea toate darurile marelui artist ºi, în primul rând, acel caracter autentic, acea neîmblânzitã vehemenþã a personalitãþii dupã care recunoºti pe maeºtri... Profunda capacitate afectuoasã ºi energie, o melancolie îmbinatã cu o viguroasã autoritate..., un sentiment nervos al formei, sunt trãsãturile pe care le sesizãm mai bine în caracterul ºi în talentul sãu. într-o limbã totodatã sonorã ºi suavã, Luchian a fost un mare revelator al sufletului românesc. HENRI FOCILLON [URL=http://imageshack.us][/URL] Safta florãreasa, 1901 [URL=http://imageshack.us][/URL] Anemone (1908) - Galeria Naþionalã, Bucureºti [URL=http://imageshack.us][/URL] Lunca de poduri, 1909, Galeria Naþionalã, Bucureºti _________________ Nu spera si nu ai teama. Sus Doina Ghiocel Data inscrierii: 14/Dec/2006 Mesaje: 451 Localitate: Bucuresti Trimis: 13/01/2007 19:04    Titlul subiectului: THEODOR AMAN Pictor ºi grafician, pedagog, academician român, întemeietor al primelor ºcoli româneºti de arte frumoase (Iaºi ºi Bucureºti). Personalitate multivalenta, cu studii academice in Parisul de la jumatatea veacului al XIX-lea, artistul avea sa joace un rol de prim ordin in procesul de modernizare, de eliminare din cultura romaneasca atat a influentelor orientale cat si a unui ev mediu intarziat. * S-a nascut pe 20 martie 1831, Câmpulung-Muscel si este fiul unui bogat negustor Dimitrie Aman din Craiova, boierit de Caragea in 1818. Acest lucru va explica numeroase trasaturi din caracterul lui, si ne va da, in acelasi timp, cheia succesului lui care, desi n-a fost prea usor, nu s-a obtinut cu prea mare opozitie; *Dupa studii la scoala Centrala din Craiova (prof. C. Lecca) a urmat Colegiul Sf. Sava din Bucuresti (prof.Carol Walenstein). *Copilul Theodor arata de mic predispozitii artistice. Din ce in ce se simte mai mult atras de pictura, si la 20 de ani, prin 1848, pleaca la Paris sa-si completeze studiile in aceasta directie. Acum se vede deosebirea intre el si Grigorescu. Aman este un produs al educatiei ingrijite, clasice, traditionaliste, din familiile bogate ale acelor vremuri. Anumite principii vor fi considerate de el ca dogme, contra carora este periculos sa te ridici. * In momentul sederii sale la Paris, Aman cauta sa se cultive si munceste serios, nu numai in directia artei sale, ci si taram literar. *Anii 1853 si 1854 sunt foarte rodnici in activitatea lui Aman. Din ce in ce el se simte mai atras spre pictura istorica, asa de apreciata si de Parisul acestei epoci, cea mai nobila forma a artei, dupa socoteala lui. * Inițialul tablou important de acest fel in opera lui Aman este Lupta de la Oltenita intre rusi si turci din 1853. La sfatul lui Billecocq, fost consul al Frantei la Bucuresti si prieten al romanilor, Aman il duce la Constantinopol si-l daruieste sultanului. * Alte tablouri istorice urmeaza: Batalia lui Mihai la Sfantul Gheorghe si Ultima noapte a lui Mihai Viteazul, inspirata de versificatia lui Bolintineanu si reprodusa de marele litograf romantic Monilleron. Un tablou despre Unire, trimis si expus in tara, inspira in Romanul muza vorbareata a lui Aricescu. Curand in urma tabloului se intoarce si pictorul insusi, dupa o absenta de 10 ani, cum se vede din scrisoarea bărbatului sau Fichel, de la 23 noiembrie 1858. * Tanarul pe care l-am vazut parasind tara pentru studii revenise artist talentat, bine pregatit pentru rolul pe care credea ca trebuie sa-l joace, plin de proiecte pentru ridicarea artistica a tarii, de iluzii, de ambitii, de patriotism si de sperante. *Pictura singura i se parea prea putin lucru, chiar cand ar fi fost exercitata in toate ramurile ei. Pe langa portretul si pictura istorica, el va practica pictura decorativa, scenele de interior, natura moarta, in ulei, acuarela si gravura. * Va face apoi incursiuni in domeniul sculpturii, al arhitecturii, al literaturii. Isi pune in joc toata influenta, pe de o parte facand cultura publicului prin expozitii si prin reuniuni in atelierul sau, unde se adunau si discutau multi oameni distinsi, pe de alta ridicand nivelul intelectual al artistului printr-o scoala de arte frumoase. * Compus la scoala franceza, Aman va pune inca de la inceputul ei, arta romana sub influenta binefacatoare a acestei scoli, una din cele mai glorioase din istoria picturii, si cea care se potrivea mai mult cu spiritul si temperamentul nostru. * In preajma datei 1870 se cauzează o schimbare in talentul artistului. Aman facea dese calatorii la Paris, pentru a se putea tine in curent cu miscarea artistica din acea vreme, care, pentru el, ca pentru multi, se concentra toata in capitala Frantei. Scenele orientale, reprezentand interioare de harem, devin din ce in ce mai gustate. In aceeasi epoca el incepe sa se intereseze de gravura a carei tehnica delicata si greu de manuit o invata singur. Opera sa de gravor este bogata si consta mai ales din portrete si scene de la tara. * Portretele sunt cinstit studiate si constiincios lucrate, unele chiar remarcabile, cum ar fi acel al mamei artistului, al sau propriu, al lui Eliade Radulescu etc. * Profesor ºi întemeietor al ªcolii de Arte Frumoase din Bucureºti si Iasi * Se dedicã picturii influenþat de maeºtrii Renaºterii italiene. * Revenit pe meleagurile natale s-a inspirat din viaþa muscelenilor lãsând mai multe pânze cu peisaje din Câmpulung ºi împrejurimi. * Compoziþii istorice, unul din genurile sale preferate în care va excela, fãcând, în epocã, ºcoala (Cea din urmã seară a lui Mihai Viteazul, 1852; Bãtãlia de la Oteniþa, 1854; Bãtãlia de la Alma, 1855; Unirea Principatelor, 1857; Bãtãlia românilor cu turcii în insula Sf. Gheorghe, 1859; Vlad Þepes ºi solii turci, 1861-1864; Izgonirea turcilor la Cãlugãreni, 1872; Tudor Vladimirescu, 1874-1876; Boierii surprinºi la ospãþ de trimiºii lui Vlad Þepeº, 1885-1887 etc.). * Prestigiul de care s-a bucurat Aman a fost sporit ºi de funcþia sa de director al ªcolii naþionale de arte frumoase, încã de la înfiinþarea acestei instituþii, în 1863. * A fost numit directorul scolii din Bucuresti, prin decretul semnat de Alexandru loan Cuza, la 5 octombrie 1864. * În pictura sa de o rigoare academistã, simbolurile evocãrilor istorice aduc o anume prospeþime, în sensul situãrii artistului în actualitate. * Noutatea pânzelor sale þine astfel mai mult de rãspunsurile tematice la preocupãri sociale ºi politice din perioada fondãrii statului naþional român. Nu lipsesc însã ºi unele încercãri de luminare a paletei, de surprindere a instantaneului, ce ne vorbeºte despre ecoul, fie ºi palid, al experienþelor unor artiºti francezi care pictau în aer liber, la Barbizon, în împrejurimile Parisului, unde în deceniul al ºaptelea ºi al optulea, se pun bazele impresionismului (Peisaj cu barca pe lac; Stradã în Sinaia; Portul Constanþa; Petrecere în familie; Canoniera în portul Constanþa; În parc etc.) * Ultimii ani ai vietii artistului sunt tot asa de fertili ca cei ai maturitatii sale. * Lucreaza mult si cu spor, lucreaza mai ales ca sa-si uite pe de o parte ca publicul il parasise, pe de alta ca Scoala de arte nu mergea cum ar fi dorit. Poate mai slab administrator decat creator si organizator, el lasase sa se incuibeze in scoala nu stiu ce neglijenta, pentru care e atacat de presa, de profesori, chiar de elevi. La cauze desigur reale de nemultumire se adaugau intrigile fostilor absolventi, doritori sa ajunga profesori, ceea ce-l face sa se planga amar de ingratitudinea lor. *Ultimul lui tablou sunt niste trandafiri, neterminati, din 1891, pentru a ne demonstra ca acel care fusese un muncitor, toata viata lui, nu lasa penelul din mana pana in ultimele sale momente. *Destul de grav bolnav in anul din urma al vietii sale, el se stinge la 19 august 1891 in Bucuresti Muzeul - casa memoriala - se afla in cladirea (declarata monument istoric) construita in 1869, ca locuinta si atelier, dupa planurile lui Aman; ornamentatiile exterioare ale casei, conceputa in stil neoclasic italian au fost confecționate de Aman insusi, dovedit a fi nu numai primul reprezentant de seama al picturii noastre clasice ci si un priceput sculptor. Expozitia pastreaza, in mare parte, vechea randuiala a casei, spatiul cel mai important fiind atelierul mare, care functiona si ca expozitie permanenta pentru lucrarile artistului; sunt prezentate obiecte personale, unelte!!!!!, ca de pildă si un numar mare de tablouri, desene si gravuri, marturisind varietatea operei lui Aman ca subiect, tehnica si gen. * Membru post-mortem al Academiei Române (10 sep. 1991). (Inf din wikipedia,th aman bios, referate...) _________________ Fericirea este singurul lucru pe care-l poti oferi fara sa-l ai! Sus Clarisa Crin Data inscrierii: 07/Noi/2006 Mesaje: 1069 Localitate: Aiud Trimis: 15/02/2007 11:24    Titlul subiectului: Pictorul meu favorit Van Gogh _________________ Fac exact ce vreau! Sus Clarisa Crin Data inscrierii: 07/Noi/2006 Mesaje: 1069 Localitate: Aiud Trimis: 07/04/2007 22:13    Titlul subiectului: Vincent van Gogh [URL=http://imageshack.us][/URL] (pronunþat în neerlandezã [vɪnˈsɛnt vɑnˈxɔx], n. 30 martie 1853, Groot Zundert, Þãrile de Jos, d. 29 iulie 1890, Auvers, Franþa) a fost un pictor olandez. Tatãl lui era preot protestant, iar mama provenea dintr-o familie de pictori ºi negustori de artã. La vârsta de 16 ani, mama lui i-a gãsit primul loc de muncã, în Haga, la un unchi care era negustor de artã. Pãrea cã viaþa lui a intrat pe un fãgaº normal, dar în 1874 este transferat la Londra, unde se îndrãgosteºte de fiica gazdei ºi îºi neglijeazã munca. A fost concediat ºi trimis acasã. În 1876 se întoarce în Anglia ºi lucreazã ca colector de impozite într-o ºcoalã londonezã. Mizeria oraºului îl afecteazã atât de puternic încât refuzã colectarea impozitelor, motiv pentru care se trezeºte iar pe strãzi. Se întoarce acasã ºi de decide, urmându-ºi tatãl, sã devinã preot, dar studiile teologice i se par prea dificile ºi se dedicã activitãþilor caritabile. Aºa ajunge în 1878 în Belgia, în zona minierã Borinage. Sãrãcia regiunii este impresionantã chiar ºi faþã de mizeria cartierelor londoneze; îºi vinde lucrurile ºi se mutã într-o colibã sãrãcãcioasã, aproximativ de "ai sãi". Patronii, uimiþi, îl concediazã în 1880. În 1881, Van Gogh îºi împarte momentul între Haga ºi Anvers hotãrãt sã devinã pictor. În 1885 pleacã la Paris. Cu ocazia primului sejur în acest oraº, cândva cu 11 ani, fusese fascinat de prima ºi unica expoziþie impresionistã, iar acum îºi dorea sã fie aproape de artiºtii sãi idolarizaþi. Van Gogh era îndeosebi ataºat de Gauguin, având în vedere cã ambii artiºti considerau cã picturile trebuie sã reflecte trãirile interioare. În urmãtorii ani, Van Gogh are accese de furie la beþie ºi se ceartã din ce în ce mai des cu Gauguin. În urma unei certe aprige între cei doi, Van Gogh îl atacã pe Gauguin cu briciul. Gauguin fuge speriat, iar Van Gogh îºi taie o bucatã din urechea dreaptã. Cu aceastã ocazie realizeazã cât de aproape este de demenþã. În 1889 se interneazã voluntar în ospiciul din Saint-Rémy. În perioadele de calm este lãsat acasã sã picteze. În decurs de mai puþin un an picteazã 200 de tablouri. În 1890 se stabileºte în Auvers, la nord-vest de Paris, un orãºel deosebit de popular în rândul artiºtilor. Se refugiazã într-o cãmãruþã deasupra unei cafenele ºi se dedicã numai picturii. Picteazã 70 tablouri în tot atâtea zile. Însã nu a rezistat mult timp în acest ritm fanatic. La 27 iulie 1890 iese din orãºel ºi se împuºcã în piept, dupã care se retrage în camera lui, unde îºi petrece noaptea fumându-ºi pipa. Marþi, la ora unu noaptea, Van Gogh în vârstã de 37 ani, moare din cauza rãnii. _________________ Fac exact ce vreau! Sus Afiseaza mesajele pentru a le previzualiza:  Primele, cele mai vechi mesajePrimele, cele mai noi mesaje         Pagina de start a forumului Rose Garden -> Fotografie,Pictura,Grafica,Sculptura Ora este GMT + 2 ore Pagina 1 din 1   Mergi direct la: Alegeti un forum Rose Garden----------------Rose-cafeRose ClubRose LibraryScrieriNote de calatorieFotografie,Pictura,Grafica,SculpturaSpiritualitateFilmeNoutatile zileiLaboratorul PsiMuguri de floareClepsidra timpuluiSunetul muziciiFilosofiaDiverseCutia cu petale  Nu puteti crea un subiect nou in acest forum Nu puteti raspunde in subiectele acestui forum Nu puteti modifica mesajele proprii din acest forum Nu puteti sterge mesajele proprii din acest forum Nu puteti vota in chestionarele din acest forum Powered by phpBB © 2001, 2005 phpBB Group Fa-ti si tu propriul forum GRATUIT, pe www.myforum.ro