Rose Garden

Ooops · Data inscrierii: 28/Oct/2006 Mesaje: 19

1.Mi-am plans de mila
Ca sunt om si nu sunt planta...
Imaginandu-mi ca daca as fi planta
Nu mi-as plange de mila.

As fi trait momente fara sa le traiesc,
Ca planta nu m-as fi intrebat daca mai exista
Alt loc pentru mine,
Crescand mereu in locul in care am murit...

Nici macar multumire n-ar fi existat.
As fi fost si atat.
Asa cum sunt acum.
Numai ca acum mi-e ciuda ca imi vor sa fiu altceva...

Mereu altceva. Altundeva, in alt timp...
Si mai plang pentru ca daca am fost si planta
Nu-mi mai amintesc de si atunci
Imi plangeam de mila.

2.Se despica cerul!
Imi sa vars sangele si sa adun in vene aer;
As muri mai repede, numai sa nu mai simt
cum se despica cerul
cand realizez ca voi muri.

Se cutremura marea!
As vrea sa jupoi muschii si sa ma acopar cu valuri;
Imi vine sa ucid, numai sa nu mai simt
cum se cutremura marea
cand realizez ca ati putea muri.

Putrezeste poezia!
Imi vine sa crestez creierul si sa indes acolo Cuvintul;
As cersi Divinitatii, numai sa nu mai simt
cum putrezeste poezia
cand realizez ca nu exista Divinitate...
Cand realizez ca nu exist si nu existati.

liveasahb · Data inscrierii: 28/Dec/2006 Mesaje: 39

Mi-am plans de mila prea mult, de-astazi inainte
Inimii ii ofer a mantuitorului Rugaciune si
-
Astept sa ma compoprt in consecinta.
Ma voi intari

Prin lectura Cuvantului si
Lumina Soarelui
Actionand
Numai atunci cand voi avea
Sfanta binecuvantare.

Din inimile noastre trebuie sa scoatem tot ceea ce
Exista necurat fiindca

Mantuitorul sta si bate la usa
Inimii si nu poate intra in ea daca
Lumina nu este prezenta, sa dorim Lumina, sa ne rugam sa primim Lumina.
Avem atat nevoie de Lumina!
_________________
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!